Sunday, January 09, 2011

Child's play...

Ma joc... cu cuvintele, cu umorul, cu viata, cu puterea de atractie... cu puterea de a schimba...
Imi place sa ma joc...imi distrage atentia de la incapacitatea noastra de a relationa, de a accepta ca suntem facuti unii pentru altii... acesta este si motivul pentru care divinitatea ne-a creat...pentru a fi noi insine si a ne raspandi...cum stim noi mai bine;
Dar...(bineinteles ca exista un "dar")...cum sa ne mai raspandim, cand nici noi nu mai avem curajul sa vedem realitatea? Chiar trebuie sa ne damnam urmasii nostri sa treaca prin aceiasi evolutie falsa si lipsita de substrat? Chiar putem fi atat de egoisti incat sa mai aducem copii pe lumea aceasta bacoviana?
Si ma intreb in fiecare zi cum de am ajuns sa am ideile acestea in cap? Eu, eterna copila inocenta...care visa la un alt copil al ei...cu ochii albastri si pe care sa o numeasca Sophia, dupa fascinatia ei pentru limba franceza... Era prima oara cand aceasta fetita se multumea cu o viata monotona... sa aiba o casuta pe malul marii, luminata si colorata, cu un leagan in gradina...unde sa isi priveasca fetita traind anii de copilarie...sa aiba o jumatate care sa o completeze cand ea dadea gres, sa o consoleze cand totul era prea mult... apoi sa ii aminteasca de ce a ales acea cale...
Dar, ca o fotografie veche, acest tablou se indeparteaza in timp pana cand devine o copilarie... o greseala pe care nu trebuia sa ti-o imaginezi... pentru ca nu face decat sa doara mai tare...si sa accepti mai greu ca viata nu e facuta din vise.
Ma joc... cu visele... ca o dependenta... pentru ca nu pot trai fara o frantura de speranta... pentru ca trebuie sa cred in ceva...
Minte-ma!! Spune-mi ca visele nu sunt decat un mijloc de a atinge scopul... prefa-te ca treci prin aceiasi lupta...ca sa nu mai mai simt atat de singura.
Joaca-te cu mine, ca sa nu o faca viata! Zambeste-mi, ca sa pot face si eu acelasi lucru...glumeste...pentru ca ador sa rad.
Construieste lumea din fanteziile mele, pentru ca nu o pot face singura... Fa-ma sa cred in viitor si in oameni... convinge-ma sa imi doresc eternitatea.
Ajuta-ma sa inteleg...mesajul pe care viata incearca sa ni-l transmita...sau nici tu nu il stii?

No comments:

Post a Comment