Nelămurită...

Am ajuns în acea perioadă a vieţii mele când ar trebui să ştiu exact ce am de făcut şi ce am de gând să fac pe viitor. Însă... sunt în plop!
1. Am licenţa într-o lună şi deja am atacuri de panică... de obicei nu am emoţii când vine vorba de examene, dar de data aceasta sunt panicată.
2. De vreo lună, lucrez intens on-line, dar se pare că nu suficient. Deşi zona jurnalismului on-line e destul de interesantă, domeniu care mi-a fost impus de proful H.B., eu nu văd niciun rezultat. Şi m-am străduit. Dar, în ultima vreme, cu cât mă străduiesc mai mult, cu atât rezultatele sunt mai dezamăgitoare( ex. fotojurnalism ). Vreau să cred că toate aceste încercări mă vor face mai ambiţioasă şi mai bună... aşa o fi?
3. De facultate, pe care teoretic am terminat-o de două săptămâni, sunt cea mai dezamăgită. Nimic nu e cum ar trebui să fie, nimic nu e corect şi lipseşte cu desăvârşire sentimentul acela de împăcare, de uşurare, sentiment pe care ar trebui să-l am când spun "nu mai sunt studentă, gata cu facultatea". Oare de ce? Pentru că mi-am dat seama că am greşit facultatea, că toate cărţile de specialitate au fost inutile, că eu tot şomeră o sa fiu, cu diplomă de studii superioare? Mi-am promis că nu o să deschid subiectul acesta, dar nu mă pot abţine. Mi-ar plăcea sa lucrez în domeniu, dacă munca ar fi corectă şi în conformitate cu principiile mele. Însă, pe zi ce trece, descopăr din ce în ce mai multe defecte ale profesiei, defecte care mă deprimă.
4. De aceea, m-am hotărât să plec, pentru doi ani, într-o ţară civilizată, pentru a face un master, care, sper, să-mi ofere mai multe şanşe de reuşită în domeniul media. Însă, şi aici există mici-mari probleme: încep o viaţă nouă, într-o lume nouă. Când de abia mă obişnuisem cu viaţa de Bucureşti, cu oamenii şi ritmul de aici; o nouă limbă, după ce, timp de trei ani, m-am chinuit să descifrez dialectul bucureştenilor; iar nu în ultimul rând, las în urmă singurii oameni care contează cu adevărat pentru mine...
5. Acestea sunt o parte din nelămuririle mele. Desigur, doar o parte, fiindcă eu sunt şi voi rămâne o persoană nemulţumită.