Mi-am promis ca o sa incerc sa fiu mai optimista....dar de fiecare data ma lovesc de zidurile realitatii, de acele ziduri care te impiedica sa fii din nou copil.
Mi-am promis ca o sa-mi incui frustrarile intr-un sertaras in subconstientul meu si o sa arunc cheia. Dar nu mai am putere.
Mi-am promis ca o sa fiu mai rece, mai indiferenta... dar in fiecare zi ma vad implicata intr-o situatie care ori nu ma priveste, ori nu are rezolvare...si detesc sa las lucrurile nerezolvate.
Mi-am promis ca o sa iert oamenii care imi fac rau. Dar ei incearca sa-mi fure si ultimul gram de inocenta ramas in mine, ma transforma in ceea ce nu vreau sa ajung....la fel ca ei.
Mi-am promis ca o sa fiu mai buna cu cei dragi mie. Dar se pare ca simpla mea existenta ii raneste...
Mi-am promis ca o cunosc suflete noi. Dar am ramas singura.
Mi-am promis ca o sa invat sa spun multumesc. Dar nu mai pot vorbi.
Mi-am promis ca o sa fiu sincera. Dar sunt inconjurata de minciuni.
Mi-am promis o viata frumoasa, cu o casa pe malul marii, inconjurata de dragoste si soare. Dar nu mai am voie sa visez.
Mi-au promis tristete, lacrimi, intrigi si durere. Sa fie!
